| 18-03-2011 | interviu | Florin Bălteanu
„Respectarea legii protejării monumentelor istorice şi un proiect minier de acest tip sînt incompatibile” (III)
Interviu despre patrimoniul cultural din Roşia Montană şi relaţia dintre protecţia acestuia şi proiectul de exploatare RMGC cu arh. Ştefan Bâlici, vicepreşedinte al asociaţiei „Arhitectură. Restaurare. Arheologie.", lector la catedra de Conservare şi Restaurare a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu", Bucureşti.
- Vorbiţi-ne despre studiile urbanistice realizate la Roşia Montană
- Care sînt activităţile recente desfăşurate de ARA în Roşia Montană?
- Cum consideraţi restaurarea realizată de RMGC?
- Cum vi se pare că evoluează Roşia Montană, văzînd localitatea de mai mult timp?
- Cum comentaţi afirmaţia lui Dennis Rodwell, "expert UNESCO": "Baza ştiinţifică pentru ‘justificarea' Roşiei Montane ca potenţial sit în Lista Patrimoniului Mondial, întemeiată pe raportul Ara din 2010, contrazice un raport anterior realizat de aceiaşi autori care neagă tocmai acest potenţial"?
Florin Bălteanu: Vorbiţi-ne despre studiile urbanistice realizate la Roşia Montană
Ştefan Bâlici: Studiile urbanistice nu au avut o finalitate. Primul studiu, cel pentru delimitarea centrului istoric, a fost avizat de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi a fost utilizat de elaboratorul PUG-ului după cum acesta a considerat de cuviinţă. Concluziile studiului, care semnalau valori de patrimoniu în întreg teritoriul comunei, în afară de cele clasate, au fost ignorate.
FB: Limita centrului istoric a fost preluată?
ŞB: Da, dar au existat recomandări importante ale CNMI care au fost ignorate: ele se refereau la necesitatea includerii în zona de protecţie a centrului istoric a versantelor masivelor muntoase adiacente, Cîrnic şi Jig.
FB: Care este situaţia PUG-ului?
ŞB: A fost votat în consiliul local şi suspendat ulterior în justiţie, pe considerente de procedură, după care, recent, a fost reaprobat în ciuda faptului că nu mai corespundea prevederilor legislaţiei, care a suferit modificări substanţiale din 2002, data elaborării PUG-ului. După cum observaţi, paşii pregătitori ai acestui proiect minier se fac cu nerespectarea legislaţiei.
ŞB: Am organizat începînd din 2009 o şcoală de vară, care se înscrie în seria şcolilor de vară ARA, cu ediţii anterioare la şantierul arheologic de epocă dacică de la „Cetatea Zînelor" (Covasna). La Roşia am avut un dublu scop. Primul, documentarea patrimoniului arhitectural: asistăm la o pierdere uriaşă de substanţă a patrimoniului de aici; în afară de clădirile demolate, multe sînt în stare de ruină, şi o astfel de documentare este absolut necesară. Celălalt scop a fost protejarea concretă, restaurarea unor clădiri monument istoric, şi am început cu casa parohială unitariană. În toamnă am avut o prezentare publică a şantierului de restaurare, ne-am dorit mult să putem comunica ideile care stau la baza acestei acţiuni. Este mai mult decît o acţiune menită să salveze un edificiu, monument istoric, semnificativ pentru arhitectura istorică de la Roşia Montană; este şi o demonstraţie practică a unui mod în care se poate face restaurare, în raport cu valorile proprii ale monumentului - privit individual şi în context - dar şi în raport cu valenţele şi implicaţiile sociale şi economice faţă de comunitatea locală. O demonstraţie a rolului pe care disciplina protejării patrimoniului poate să îl joace într-un scenariu veritabil de dezvoltare durabilă - pornind de la resursele excepţionale de patrimoniu cultural şi natural.
Astfel, la şantierul casei parohiale unitariene am mizat pe forţa de muncă locală şi pe cunoştinţele şi practicile încă vii legate de construirea tradiţională: lucrările specializate de pietrărie, de tîmplărie, de fierărie, au fost executate de meşteri locali, chiar din Roşia Montană sau din împrejurimi (Cîmpeni, Gura Roşiei, Corna), varul utilizat a fost furnizat de un meşter din zonă (Ciuruleasa), unde se mai practică încă vărăritul tradiţional.
O lucrare de restaurare poate fi executată în totală indiferenţă faţă de comunitate, aducînd o antrepriză din afară care vine cu oameni, cu utilaje, cu materiale, restaurează şi pleacă, avînd un efect nul asupra vieţii economice şi sociale a comunităţii respective, sau poate fi gîndit în aşa fel încît să beneficieze de pe urma resurselor existente în comunitate şi să-şi lase amprenta benefică asupra acesteia. Noi am ales a doua variantă şi am demonstrat deja că este viabilă. Mesajul, în continuare, este simplu: multiplicarea unor acţiuni ca cea pe care o desfăşurăm la oficiul parohial unitarian poate deveni un mecanism de salvare şi dezvoltare durabilă a zonei Roşia Montană.
Şcolile de vară de la Roşia le-am organizat cu sprijin în principal din partea OAR, din fondul timbrului de arhitectură, dar şi din partea altor organizaţii - „Mihai Eminescu" Trust, Asociaţia „Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie", Soros - iar anul acesta am mai avut un alt proiect finanţat de UAR, tot prin timbrul de arhitectură, organizarea cu prilejul festivalului cultural FînFest a unui mic tîrg de materiale şi meşteşuguri tradiţionale legate de construcţii. Am invitat meşteri din zonă care să facă demonstraţii practice de lucrări de construcţii tradiţionale, care pot fi folosite în restaurări gîndite în relaţie cu comunitatea. Am avut o demonstraţie de pietrărie tradiţională. În zonă există o tradiţie importantă a zidăriei seci din piatră, utilizată pentru împrejmuiri şi ziduri de terasare, lucrări ce se constituie în linii de forţă ce marchează peisajul. O altă demonstraţie a fost de acoperire cu paie, tehnica nu este proprie zonei centrale, dar exista în zonele de margine. În Ţarina şi pe dealuri există încă şuri acoperite cu paie. A mai fost o demonstraţie de dulgherie şi tîmplărie tradiţională. >>>începutul articolului>>>
FB: Cum consideraţi restaurarea realizată de RMGC?
ŞB: Ar fi foarte interesant dacă l-aţi solicita pe autorul intervenţiei să vă vorbească. Ar merita să ştim cum a văzut proiectul de intervenţie (refuz să o numesc restaurare) asupra casei din Roşia Montană, care a fost inaugurată de compania minieră ca demonstraţie a intenţiilor pe care le are în legătură cu patrimoniul. Conservarea patrimoniului înseamnă conservarea autenticităţii acestuia, or atunci cînd desfiinţezi o parte însemnată din clădire şi o reconstruieşti în beton, cînd după intervenţie nu mai regăseşti nimic din calităţile clădirii, nici măcar spaţiile, să nu mai vorbim de calităţile plastice, tactile ale suprafeţelor, etc, nu aş mai vorbi de transmiterea patrimoniului către generaţiile viitoare. Aş plasa intervenţia menţionată în categoria acţiunilor de public relations desfăşurate de compania minieră şi nu în cea a acţiunilor de protejare a patrimoniului. >>>începutul articolului>>>
FB: Cum vi se pare că evoluează Roşia Montană, văzînd localitatea de mai mult timp?
ŞB: Nu am o pregătire de specialitate privind tendinţele sociale. Pot însă, pe baza experienţei personale, să afirm că la Roşia Montană ne aflăm în faţa unei comunităţi decimate, o comunitate care trăieşte de paisprezece ani sub spectrul unui proiect economic care nu are nici în momentul de faţă o autorizaţie şi nici o garanţie că ar putea îndeplini cerinţele legale.
În problema patrimoniului vă pot da un răspuns mai ferm: respectarea legii protejării monumentelor istorice şi un proiect minier de acest tip sînt incompatibile. Proiectul de exploatare urmăreşte aceleaşi zăcăminte pe care le-a urmărit, generînd valoare culturală, mineritul tradiţional. Proiectul actual presupune însă măcinarea în întregime a masivelor, distrugerea de materie autentică, purtătoare a resursei culturale generate în etapele istorice anterioare. O direcţie de abordare a sitului - mineritul - implică distrugerea aceloraşi valori pe care cealaltă direcţie - protejarea patrimoniului - urmăreşte să le salveze. Comunitatea trăieşte sub spectrul înşelător al acestui proiect minier care este prezentat ca unică posibilitate de dezvoltare, dar care în realitate i-a blocat posibilităţile de a exista. Planul Urbanistic General interzice pînă şi locuirea în zonele vizate de acest potenţial proiect minier, care anterior întocmirii PUG-ului erau de locuire. Aici acum nu se mai pot autoriza decît construcţii pentru activităţi industriale. Cazul cel mai dur este cel al satului Corna (care în proiectul RMGC va fi acoperit în întregime de iazul de decantare) aflat în întregime în zona industrială. Drept consecinţă avem de-a face cu o comunitate care a fost sărăcită, transformată într-o masă de manevră şi, mai ales, a fost decimată. Foarte mulţi au cedat acestei situaţii greu suportabile şi unei oportunităţi de moment, şi-au vîndut proprietăţile şi au plecat.
A fost o tragedie şi pentru patrimoniul construit: protejarea patrimoniului, în viziune contemporană, nu poate fi disociată de utilizarea lui în activităţi umane, or ceea ce a rămas la Roşia este un fond de construcţii în proporţie covîrşitoare abandonat. La acest aspect se adaugă ruinarea forţată, faptul că li s-a permis foştilor proprietari ai clădirilor neprotejate legal să ia tot ce considerau util din locuinţă cînd plecau. Au luat cu ei uşi, ferestre, duşumele, etc. Au rămas în urmă schelete care în cîteva ierni s-au dezintegrat. Ca şi comunitatea, slăbită şi permanent aflată într-o stare de tensiune, şi patrimoniul construit este serios ameninţat.
Roşia Montană este un caz extrem al lipsei de interes şi de grijă pentru patrimoniu, lipsă de altfel cvasi-generalizată în România. În ciuda situaţiei care este foarte gravă, sîntem în situaţia de a putea salva Roşia Montană şi trebuie să o salvăm. Sîntem încă în situaţia de a salva ce este acolo, cu atît mai mult fiind în faţa unui caz emblematic e important să putem să salvăm patrimoniul de la Roşia Montana, pentru a crea un model de intervenţie. >>>începutul articolului>>>
FB: Cum comentaţi afirmaţia lui Dennis Rodwell, "expert UNESCO": "Baza ştiinţifică pentru ‘justificarea' Roşiei Montane ca potenţial sit în Lista Patrimoniului Mondial, întemeiată pe raportul Ara din 2010, contrazice un raport anterior realizat de aceiaşi autori care neagă tocmai acest potenţial"?
ŞB: Mai întîi trebuie să subliniez că afirmaţia domnului Rodwell face parte dintr-un document, pur speculativ, intitulat „A reflection on the relevance and suitability of Rosia Montana as a UNESCO World Heritage Site", nu dintr-un studiu. Îi lipseşte o minimă documentare, atît în privinţa calităţii şi stării patrimoniului de la Roşia Montană, cît şi în privinţa studiilor deja realizate care au ca obiect acest sit, chiar dacă nu poate fi o explicaţie mulţumitoare atunci cînd ne referim la un profesionist care îşi prezintă public opiniile referitoare la un caz aflat în aria sa de competenţă. Doar aşa pot să îmi explic afirmaţia pe care aţi citat-o: pur şi simplu dl. Rodwell nu a citit studiile noastre, la care se referă. Dacă le-ar fi citit ar fi aflat că aceste studii nu neagă potenţialul sitului, ci din contră, îl prezintă în detaliu. Toate elementele patrimoniului cultural de la Roşia Montană care sînt invocate în argumentaţia propunerii de înscriere în Lista Patrimoniului Mondial se regăsesc şi în acele studii.
Nu în ultimul rînd, modul în care au fost prezentate în presă „reflecţiile" d-lui Rodwell, ca un „amplu raport" al unui „expert UNESCO, consultant al Centrului Patrimoniului Mondial" este total incorect, de natură să inducă în eroare publicul asupra importanţei textului şi a calităţii autorului: „reflecţiile", după cum am menţionat deja, nu reprezintă un raport, nicidecum amplu, iar domnul Rodwell nu este expert al UNESCO sau al Centrului Patrimoniului Mondial. Mai mult, asocierea opiniilor domnului Rodwell cu poziţia ICOMOS a fost respinsă public de unul dintre vicepreşedinţii organizaţiei, la conferinţa Roşia Montană în pericol desfăşurată la Bruxelles pe 30 noiembrie 2010. Tot în acest sens este edificatoare şi declaraţia comună a Academiei Române, Pro Patrimonio şi ICOMOS România, din 30 decembrie 2010. >>>începutul articolului>>>
FB: Mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu.
Interviu realizat în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011. Partea întîi a interviului aici. Partea a doua a interviului aici. Mai multe imagini pe Facebook.
Scrie un comentariu
Momentul trimiterii unui comentariu nu coincide cu cel al publicării acestuia.
Comentariile vor fi moderate.
Nr comentarii : 1
Raspunsul #1 la : 17-07-2011, 03:34:16