| 30-05-2013 | interviu | Florin Bălteanu   

Conceperea instrumentelor de absorţie a fondurilor europene în domeniul cultural pentru perioada 2014-2020

 

Raluca Pop

Care sînt oportunitățile sectorului cultural în cadrul de finanțare 2014 - 2020? Cum s-a derulat procesul participativ iniţiat de Ministerul Culturii pentru construirea cadrului de finanţare? De ce critică Uniunea Europeană propunerea României privind Acordul de Parteneriat? Raluca Ana-Maria Pop, președintele asociației MetruCub - resurse pentru cultură, facilitator cultural, răspunde pentru OUB acestor întrebări.

   

 

Protejarea mediului - dezvoltarea durabilă, combaterea sărăciei și învățarea pe parcursul vieții, trei obiective tematice ale UE care acoperă sectorul cultural 

Florin Bălteanu: Care sînt oportunitățile sectorului cultural în cadrul de finanțare 2014 - 2020?

Raluca Pop: Uniunea Europeană a stabilit obiectivele tematice generale, iar fiecare stat membru trebuie să propună priorități de finanțare argumentînd cum acestea contribuie la atingerea obiectivelor europene. Pentru unii, o parte a contribuţiilor posibile nu este atît de evidentă, ceea ce însă nu le face mai puţin valoaroase. Aş spune că sectorul cultural se poate regăsi în cadrul a trei obiective. Cea mai importantă schimbare faţă de actuala perioadă va fi asocierea patrimoniului construit nu atît cu turismul, ci cu protejarea mediului înconjurător și utilizarea eficientă a resurselor (Obiectivul tematic nr.6). Practic, se așteaptă investiţii în patrimoniu pentru a sprijini dezvoltarea durabilă a oraşelor şi regiunilor noastre. Alt obiectiv creează oportunităţi pentru finanţarea acelor activităţi culturale care promovează incluziunea socială şi combaterea sărăciei. Ştiu, în România, nu există politici publice, studii sau rapoarte oficiale care să susţină o astfel de perspectivă, dar putem valorifica existenţa unor studii, analize şi concluzii realizate la nivelul Uniunii Europene despre importanţa socială şi educaţională a culturii, practic despre importanţa ei pentru societate. În analiza pe care am coordonat-o am ţinut foarte mult să includ astfel de argumente care arată, de exemplu, că incluziunea socială poate fi susținută prin cultură, că sărăcia poate fi combătută prin iniţiative care cuprind şi activităţi culturale. Este important să înţelegem miza finanţărilor europene. Dacă, la nivel național, nu avem capacitatea să susţinem o politică publică pentru cultură care să meargă în această direcţie, contextul european, dacă autoritățile și-ar dori acest lucru, ne-ar permite să direcționăm bani şi către cultura cu mize sociale. În fine, cel de al treilea obiectiv pune în relație cultura cu educația, competențele și învățarea pe tot parcursul vieții. Sînt trei oportunități pe care, dacă nu le prindem mergînd dinspre Europa spre țara noastră, cred că este mai puțin probabilă o creștere organică, în baza unui interes şi a posibilităţilor financiare naţionale sau locale, pentru aceste zone, venite la iniţiativa autorităţilor publice româneşti.
>>>începutul articolului>>>

 

Semnale privind viitorul cadrul românesc de absorție a fondurilor UE pentru proiecte culturale 

F B: Cum credeţi că va arăta un Program Operațional pentru Cultură?

R P: Nu cred că va exista acest program. A fost o dorință. Cînd spun asta, mă bazez pe o serie de indicii care au fost transmise în spaţiul public. Primul este ceea ce am văzut că înţelege din ceea ce înseamnă cultura fundația italiană Giacomo Brodolini, contractată pentru identificarea nevoilor de dezvoltare din fonduri europene. În varianta preliminară a analizei, singura informaţie cu privire la cultură este o secţiune despre patrimoniul cultural, care este încadrată la capitolul dedicat "solid waste sector". Apoi, vedem că această fundaţie şi partenerii săi au organizat pe 10 aprilie, fără prea multă comunicare, un focusgrup de validare a nevoilor de dezvoltare identificate în care cultura era asociată turismului (deşi obiectivele tematice europene conectează mai degrabă patrimoniul de nevoia unei dezvoltări durabile şi a proiectelor integrate de dezvoltare locală, temă mult mai cuprinzătoare decît turismul!). Dacă s-ar dori ca, pe viitor, cultura să fie un domeniu de sine stătător ca program operațional, acest lucru ar fi trebuit să se vadă, chiar de la început, în procesul de planificare participativă a Acordului de Parteneriat. Poate s-a dorit asta în 2012, cînd s-au delimitat comitelele consultative tematice, dar undeva pe parcurs intenţia s-a disipat şi aş îndrăzni să spun că acum a rămas doar o carcasă goală.
>>>începutul articolului>>>

 

F B: Cum comentați inexistența unui domeniu de finanțare "Cultura"?

R P: Pentru cultură, în actualul cadru de accesare, cele mai cunoscute fonduri au fost cele pentru punerea în valoare a obiectivelor de patrimoniu în context turistic, prin Programul Operațional Regional. Pe de altă parte au existat și alte fonduri care puteau şi au fost accesate pentru proiecte culturale, deși nu exista o umbrelă pe care să fie scris "cultură", care să le cuprindă: finanţări pentru formare profesională, burse pentru doctoranzi şi în general pentru cercetare, pentru capacitate administrativă şi pentru infrastructură culturală, pentru schimburi de experienţă la graniţă. Acestea sînt doar cîteva exemple.

Îi înțeleg pe cei care își doresc un program separat pentru cultură. Pe de altă parte, cred că un astfel de proiect ar trebui să fie administrat de un organism format dintr-o asociere a Ministerul Dezvoltării Regionale şi a Ministerul Culturii. Ministerul Dezvoltării are expertiză în gestionarea fondurilor europene pentru patrimoniu şi dezvoltă modele mai sofisticate de direcţionare a investiţiilor în patrimoniu, în cadrul unor proiecte integrate. Ministerul Culturii ar putea să înveţe, în primul rînd, ce înseamnă aceste lucruri şi să dezvolte o viziune incluzivă de adresare a nevoilor din sectorul cultural pornind de la contribuţia acestora în relaţie cu alte activităţi, pentru societate. Cred că o mai apropiată legătură între cultură și dezvoltare (durabilă, incluzivă, locală, regională) ar fi benefică pentru cultură. De asemenea, e important de înţeles că, deşi poate nu va exista un Program Operaţional pentru Cultură, pot fi în continuare incluse direcţii prioritare pentru sectorul cultural în programele care vor exista. De exemple, la Ministerul Muncii se poate discuta pentru a menţiona mai clar nevoia formării lucrătorilor din sectorul cultural şi creativ. La Ministerul Economiei se poate negocia o mai atentă încurajare a industriilor culturale şi creative, care au un potenţial economic demonstrat în România.
>>>începutul articolului>>>

 

Cultura cu impact social și educațional 

F B: Aţi coordonat un grup consultativ al Ministerului Culturii necesar în vederea conceperii mecanismului de acces la fondurile europene. Ce şi-a propus acest grup?

R P: Tema Cultura cu impact social și educațional, pe marginea căreia s-a desfășurat lucrul în grupul pe care l-am coordonat, a încercat să adune mai multe subteme foarte prezente în practică, dar absente din politicile culturale și din politicile publice, în general, din România: prima, educație artistică, educație nonformală și cu mijloace artistice și educație culturală, așadar intersecția dintre cultură și educație; a doua, învățămîntul vocațional-artistic, reconversia profesională în cultură și susținerea meșteșugurilor tradiționale. În al treilea rînd, am vrut să ne concentrăm pe practicile culturale care au o contribuție la incluziunea socială / dezvoltarea incluzivă. Ultima subtemă a fost legată de modul în care activităţile culturale şi patrimoniul sînt integrate într-o dezvoltare durabilă. Există unele suprapuneri cu temele celorlalte grupuri de lucru consultative ale Ministerului Culturii, este firesc. Aveam nevoie de respectivele zone pentru a alcătui o argumentare coerentă. Apoi, toate analizele trebuiau sintetizate într-un document comun, orientat şi asumat de către Ministerul Cultruii.
>>>începutul articolului>>>

 

F B: Care este structura documentelor concepute de grupul dumneavoastră de lucru?

R P: Am redactat, în primul rînd, o analiză care aduce împreună mai multe tipuri de informaţii: argumentele de ordin strategic care justifică interesul pentru domeniu şi oportunitatea de finanţare europeană; informaţii despre situaţia infrastructurii culturale, despre dinamica proiectelor relevante, despre activitatea instituţiilor publice de cultură; opinii şi percepţii cu privire la nevoile de finanţare, punctele tari, cele slabe, oportunităţile şi riscurile asociate intevenţiilor în acea zonă şi, nu în cele din urmă, măsurile de ordin strategic sau legislativ, respectiv tipurile de proiecte concrete necesar să fie active. Complementar, am redactat şi un document sintetic, propus Ministerului Culturii în vederea participării acestuia la Comitetul Interinstituțional pentru Acordul de Parteneriat şi spre a fi dat altor ministere. Măsurile sugerate erau de două tipuri, cele concrete (ce ar trebui făcut, în ce ar trebui să se investească), dar aveam și măsuri situate într-un alt plan, cel al viziunii/abordării strategice şi cele referitoare la cadrul legislativ și de reglementare. Este adevărat că, în primul rînd, era nevoie să identificăm nevoile, să construim obiectivele şi viziunea şi abia apoi să gîndim tipurile de proiecte sau investiţii, însă am ajuns să formulăm aproape de la început şi propuneri de investiții, deoarece de la nivelul Guvernului a existat o insistenţă pentru acestea, aproape înainte de orice altceva. Puteţi urmări aceste lucruri şi în presa de specialitate, listele de proiecte prioritare au fost cerute încă dinainte de a putea spune că s-au finalizat analizele socio-economice. Asta, deşi nici un curs de management sau de politici publice nu ți-ar recomanda să pornești cu lista de investiții, urmînd ca viziunea să o defineşti pe parcurs sau la final. Era necesară o altă abordare a lucrurilor.

Trebuie spus un lucru. În toată muncă pe care am realizat-o am gîndit că este o mare nevoie de o mai bună cunoaştere a exemplelor pozitive de iniţiative şi proiecte culturale. Deşi am spus mai devreme că valoarea socială şi educaţională a actului cultural sînt neglijate sau ignorate în România, aceasta este valabil doar pentru un nivel: cel strategic, al politicilor culturale. La nivelul practicilor, există multe cazuri care pot fi explorate şi din care se poate învăţa. De exemplu, există manuale pentru copii care vorbesc de patrimoniul cultural sau proiecte care încearcă să sprijine incluziunea socială sau să reducă abandonul şcolar prin acte artistice. Există situații în care sînt puse în echilibru obiectivele de patrimoniu cu cele sociale. Problema este că toate aceste iniţiative parcurg foarte greu drumul de la nivelul de practici izolate la nivelul de politici și de implementare la o scară mai largă. Din această cauză ele riscă să se piardă sau îşi ating puțin din impactul potenţial. E ca şi cum autorităţile locale şi Ministerul Culturii nu le-ar vedea. Însă a nu le recunoaşte nu înseamnă că ele nu există. Este remarcabilă tenacitatea celor care reuşesc să deruleze proiectele culturale cu mize sociale şi educaţionale într-un climat administrativ şi financiar atît de nefavorabil lor.
>>>începutul articolului>>>

 

F B: Vă rog să ne spuneți cîteva cuvinte despre direcția prioritară legată de meșteșugurile tradiționale și școlile de meserii

R P: Pe acest domeniu mi-aș fi dorit să avem o consultare mai amplă, dar, datorită timpului scurt şi a lipsei oricăror resurse financiare pentru organizare, nu am reuşit sa o organizăm. Este un domeniu cu o dinamică impresionantă şi o dorinţă de dezvoltare care nu pot fi ignorate. În Planul Național de Dezvoltare Rurală, unde sînt posibile astfel de proiecte, a fost una din cele mai solicitate axe. Gestionarii fondurilor și mulți dintre beneficiari au afirmat că trebuiau prevăzuți mai mulți bani aici. Apoi, au existat banii disponibili pentru Grupurile de Acţiune Locală în cadrul axei LEADER. Multe proiecte au cuprins şi activităţi dedicate punerii în valoare a patrimoniului, meşteşugurilor. Din păcate, nu vă pot da foarte multe detalii, mi-aş dori să văd o analiză serioasă pe tema asta sau măcar nişte studii calitative despre ce au însemnat aceste fonduri pentru cei din comunităţile mici, pentru identitatea locală.
>>>începutul articolului>>>

 

F B: Vă rog să ne spuneți cîteva cuvinte despre direcția prioritară legată de patrimoniu construit

R P: Am numit direcţia prioritară respectivă Patrimoniul şi activităţile culturale - elemente esenţiale pentru dezvoltarea şi regenerarea urbană şi rurală şi am plecat de la o serie de constatări şi reflecţii legate de rolul acestora în creşterea calităţii vieţii. Aici, poate mai mult decît în celelalte situaţii, am subliniat existenţa expertizei în zona politicilor culturale în cazul unor regiuni (de exemplu, regiunea Nord-Vest). Faptul recomandă o abordare regională sau chiar locală în realizarea unor investiţii integrate (eventual prin utilizarea instrumentului ITI) pentru unităţile teritorial-administrative care demonstrează această capacitate. Cu alte cuvinte, decizia de a susţine integrarea patrimoniului arhitectural şi a activităţilor culturale în strategiile de creştere a calităţii vieţii în contextul nevoii de dezvoltare şi regenerare urbană şi rurală durabile trebuie să ţină cont de expertiza şi de capacitatea administrativă de a gestiona aceste fonduri la nivel local sau regional. Am evidenţiat de asemenea faptul că, ţinînd cont de lipsa informaţiilor despre situaţia patrimoniului din România, măsurile sugerate trebuie luate în considerare prin raportarea la două obiective distincte, deşi complementare: Obiectivul investiţional 1 - Cercetarea, informarea şi documentarea situaţiei patrimoniului şi a abordării integrate la nivel local şi regional în România şi Obiectivul investiţional 2 - Investiţii propriu-zise pentru regenerare urbană şi rurală, respectiv dezvoltare durabilă în mediul rural şi urban prin patrimoniu şi activităţi culturale.
>>>începutul articolului>>>

 

Consultarea publică pentru viitorul cadrul de finanțare 

F B: Cum a demarat procesul participativ iniţiat de Ministerul Culturii?

R P: Pe 15 iunie anul trecut, s-a constituit structura consultativă a Ministerului Culturii de elaborare a documentelor programatice pentru viitorul cadru de accesare a fondurilor europene în domeniul culturii. Au fost mai multe grupuri de lucru organizate în subordinea comitetului consultativ tematic Turism. Cultură. Patrimoniu Cultural, al cărui secretariat este asigurat de Ministerul Culturii și din care face parte și Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţie Publice. La aceste grupuri de lucru, participarea s-a realizat în mod voluntar iar înscrierea şi selecţia membrilor s-a realizat transparent. Memorandumul Guvernului din 10 martie 2012 a creat cadrul de lucru, în baza lui demarîndu-se procesul de înscriere în grupurile de lucru şi apoi organizîndu-se lucrările. Prima întîlnire a comitetului tematic pentru cultură a fost pe 31 august. La aceasta au venit coordonatorii grupurilor de lucru, reprezentanții ministerelor și ai unor instituții importante (de ex. Academia Română, Institutul Naţional al Patrimoniului). Totul s-a derulat foarte repede. A existat o presiune pentru a termina cît mai rapid deoarece se aștepta ca Ministerul Fondurilor Europene (MFE) să ceară materialele finale (conform calendarului iniţial care nu permitea decît maxim 3 luni pentru finalizarea analizelor socio-economic). Am început imediat lucrul, deși nu exista o notă metodologică pentru analize şi nu erau definite direcțiile strategice mari ale României (lucru reproșat și acum țării noastre de Uniunea Europeană). La începutul lui septembrie s-a primit nota metodologică, care, din păcate, nu era construită pe un tip de argumentare care să fie potrivit domeniului cultură. Genul de exemple din nota metodologică erau mai adaptate industriei, în fine, domeniilor ce se pot măsura prin indicatori cantitativi clari, unde aceşti indicatori vorbesc fără rest despre valoarea activităţii. Tot acum s-au reconfigurat grupurile de lucru. Inițial ele erau organizate după tipul de personalitate juridică a participantului (instituții publice, uniuni de creație, societate civilă). Începînd cu luna septembrie organizarea a devenit tematică. Am propus ca temă și a fost aprobată, Cultura cu impact social și educațional. Au mai existat două grupuri: Creștere economică prin cultură (unde intra și patrimoniul, acesta fiind asociat cu industriile culturale creative) și Dezvoltarea capacitatii organizaționale în sectorul cultural. Am fost votată încă din prima fază coordonator al grupului de lucru Societatea Civilă, iar apoi am coordonat grupul Cultura cu impact social și educațional.
>>>începutul articolului>>>

 

F B: Care a fost rolul grupurilor de lucru?

R P: Grupurile de lucru, inițial, ţin minte discuţiile de la începutul anului 2012, trebuiau să fie consultate în cadrul unui proces participativ de elaborare a documentelor programatice, aşa cum ne cere UE şi cum domnul ministru Leonard Orban a promis în diferite ocazii. Or, a fi consultat înseamnă, după mine, să oferi un punct de vedere pe marginea unor idei care îţi sînt expuse. În fapt, situaţia care ne-a fost prezentantă şi pe care ulterior ne-am asumat-o a fost ca grupurile de lucru să realizeze chiar analizele socio-economice, într-un timp foarte scurt (calendarul inițial spunea ca toate analizele să fie gata pe 30 noiembrie, în două luni jumătate de la primirea notei metodologice), fără nici un fel de resurse (nici măcar pentru organizare, pentru transport şi cazare, de exemplu, pentru ca cineva din provincie să poată veni în București), fără posibilitatea de a gîndi dezbateri regionale. Aceasta nu a fost doar situaţia la Ministerul Culturii, ci o stare de fapt generalizată, din cîte ni s-a spus.

Noi am încercat să urmăm structura normei metodologice. A fost destul de dificil să facem totul în atît de scurt timp şi, spre consternarea noastră, fără date sau fonduri pentru a colecta date noi. Trebuie să recunosc şi să mulţumesc pentru sprijinul primit din partea secretariatului comitetului consultativ din cadrul Unităţii de Management a Proiectului (UMP) din Ministerul Culturii. Au fost prompţi şi de dornici să ajute în colectarea datelor, trimiţînd mai multe cereri unei varietăţi de instituţii publice de cultură şi nu numai. De asemenea,am cerut informații detaliate de la ministerele care au administrat programe și axe prioritare de unde au beneficiat şi operatori culturali, dar am primit foarte puține informații, semn că nu existau date sau analize care să privească gestionarea defalcată tematic a acestor fonduri sau mai în profunzime. Nu a fost de foarte mare ajutor.

Ceva însă a devenit foarte clar după acest efort: la nivel naţional, centralizat şi inteligent sintetizat, știm foarte puține lucruri despre ce se întîmplă în viaţa culturală, chiar şi atunci cînd e vorba despre practicile instituțiilor publice de cultură, sau despre situația monumentelor istorice, pentru care exista sau ar putea exista obligaţii clare de monitorizare şi raportare periodice. Una dintre concluziile cele mai triste și îngrijorătoare a fost că în România, în anul 2012, nici măcar despre instituțiile subordonate Ministerului Culturii sau autorităților locale, nu avem foarte multe date care să ne ajute cu adevărat să înţelegem unde ne aflăm. Informațiile care le sînt cerute periodic sînt, de regulă, cantitative și, din discuțiile avute, a rezultat că informațiile obținute sînt prea puțin de încredere. Practic, cea mai importantă sursă de informare a fost Institutul Național de Statistică. Acolo am aflat doar despre programele și proiectele educative derulate de muzee și colecții publice.

Grupul de lucru pe care l-am coordonat a creat și un chestionar online pe pagina UMP. Am avut peste 200 de răspunsuri, primite, în majoritate, de la școli. Din păcate, sectorul cultural am impresia că a dezvoltat şi un soi de lipsă încrîncenată de încredere în utilitatea timpului petrecut pentru a răspunde la chestionare, deoarece nu au multe exemple pozitive că acestea chiar contează pentru cei care iau ulterior deciziile.

În octombrie a fost a doua întîlnire a comitetului consultativ tematic Turism. Cultură. Patrimoniu Cultural, unde fiecare coordonator a prezentat stadiul în care se afla analiza în grupul lui. Am predat analizele la sfîrşitul lunii noiembrie, iar apoi nu am mai primit nici un răspuns pe marginea lor, nici o informaţie concretă despre stadiul negocierilor. Ştim însă că se lucrează şi că va fi făcută publică în curînd strategia naţională pentru cultură pentru perioada 2014-2020, unde au fost integrate şi analizele pe care noi le-am realizat. În rest, se pare că treaba noastră s-a încheiat fără prea multe comentarii.

Grupurile de lucru, conform Regulamentului de Organizare şi Funcţionare agreat în cadrul Comitetului Consultativ trebuiau să fie implicate în elaborarea strategiei, în mod distinct de procesul de realizare a analizelor socio-economice. Acest lucru nu s-a întîmplat pînă acum. Eu tot sper să discutăm strategia respectivă. Ar fi nevoie nu doar de o întîlnire, ci de mai multe sesiuni, inclusiv dezbateri regionale, pentru că nu este corect să ţii departe profesionişti din cultură doar pentru că nu se află în Bucureşti, în condiţiile în care strategia se referă doar la Capitală şi va afecta viaţa culturală din întreaga România.

Un singur lucru aş mai spune despre aceste analize. Aşa cum au fost ele realizate: fără resurse financiare, sub o presiune de timp extraordinară şi în lipsa multor informaţii necesare, care nu au putut fi colectate în condiţiile date, cred sincer că dacă cineva ar lua aceste documente ca punct de plecare pentru o discuţie mai largă, dacă ar întreba oamenii care lucrează în domeniu care au fost piedicile, care sînt avantajele, ce rezultate are munca pe care o fac, ce nevoii există, rezultatele ar fi extrem de importante şi utile.
>>>începutul articolului>>>

 

F B: Ce alte comitete consultative tematice a mai format Ministerul Culturii?

R P: Ministerul Culturii s-a ocupat doar de organizarea comitetului Turism. Cultură. Patrimoniu Cultural. Au mai existat și alte comitete consultative tematice, formate de alte ministere. Ministerul Culturii este implicat în Comitetul Interinstituțional pentru Acordul de Parteneriat, organizat de MFE, din care fac parte toate ministerele și cîteva alte organizaţii şi instituţii importante. Toate datele se află pe site-ul www.fonduri-ue.ro.
>>>începutul articolului>>>

 

Stadiul în care se află Acordul de Parteneriat

F B: Care este situaţia actuală, ce este de aşteptat pe viitor?

R P: Sîntem în luna mai. Dacă urmărim pagina web a Ministerului Fondurilor Europene, pe 9 mai au anunţat că, pînă pe 15 mai, toate ministerele vor transmite MFE documentele necesare primei variante a Acordului de Parteneriat, documentul global, o strategie și un plan de acțiune, cu care România merge la Comisia Europeană pentru a negocia programele operaţionale, priorităţile globale de finanţare, cuantumul pentru fiecare prioritate. Acum, cînd vorbim sîntem pe 13 mai, nu mai este timp pentru a se organiza o consultare publică pe nevoile de dezvoltare şi priorităţile de finanţare aferente domeniului de competenţă pentru sectorul cultural. Practic a fost sărită etapa dezbaterii. Este păcat şi putea să fie altfel, cu puţin mai multă bunăvoinţă. Cei din Minister ştiu că, atunci cînd a fost nevoie, am fost tot timpul dornici să reacţionăm şi să dinamizăm lucrurile pentru ca ele să se întîmple, chiar şi într-un timp scurt. Nu am fost informaţi şi consultaţi, însă. Lucrurile merg mai departe fără societatea civilă şi opiniile celor care şi-au dorit să ia parte la acest proces consultativ. Poate va exista o consultare, există această promisiune, dar am impresia că oportunitatea pentru a discuta fondurile europene pentru cultură a trecut.
>>>începutul articolului>>>

 

F B: Cum comentaţi criticile aduse propunerii României pentru Acordul de Parteneriat de către Comisia Europeană la începutul lui martie?

R P: Şi noi am sesizat acest lucru în urmă cu mai mult timp. Comisia Europeană a criticat România pentru abordarea pe care a avut-o şi, în continuare, o are. Ţara noastră redactează o listă de proiecte prioritare înainte de a stabili obiectivele strategice. Într-un proces firesc, obiectivele decurg din nevoi, stabilite în baza unor analize. Proiectele prioritare de investiţii sînt identificate abia ulterior obiectivelor, practic ele susţin atingerea obiectivelor şi a rezultatelor dorite, nu invers.

Consorţiul condus de fundaţia italiană Giacomo Brodolini şi din care mai fac parte SC Euzone Consultancy Network SRL, Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile, SC RAMBOLL Romania SRL si Relians DP, o organizaţie din Franţa, care a fost contractat pentru identificarea nevoilor de dezvoltare din fonduri europene, a fost şi este criticat. Documentaţia intermediară propusă de acesta era slabă. Institutul de Politici Publice a lansat, în februarie, o scrisoare de protest pentru că respectiva documentaţie copia mai degrabă documentul cadru al Comisiei Europene decît să identifice aspecte specifice. Pe de altă parte, cultura se regăsea acolo la "Cultural Patrimony", astfel era denumită secţiunea, la obiectivul nr. 6 "Protecting the Environment and Promoting Resource Eefficiency" la subcapitolul "Solid Waste Sector". Nici nu mai comentez, încadrarea la capitolul deşeuri este evident hilară. Secţiunea "Cultural Patrimony" nu avea nici un fel de informaţie. Bun, este o variantă de început, o schiţă, dar ca organizare, acest aspect vorbeşte despre capacitatea celor cărora li s-a încredinţat analiza. Documentul se găseşte încă pe euractiv.ro.
>>>începutul articolului>>>

 

F B: În elaborarea studiului Fundaţiei Giacomo Brodolini sînt consultate grupurile de lucru?

R P: Fundaţia Giacomo Brodolini şi partenerii săi organizează acum, împreună cu MFE, focusgrupuri de validare a nevoilor de dezvoltare, fără vreo legătură cu grupurile de lucru din urmă cu jumătate de an. Au fost vreo şapte focusgrupuri la începutul lui aprilie. Cel pentru cultură - cultură care, reamintesc, pentru ei este asociată turismului şi este subsumată dezvoltării locale - a fost organizat pe 10 aprilie la Bucureşti şi are titlul general "Instrumente de dezvoltare locală". Din păcate nu am putut participa, fiind invitată cu doar o zi înainte. Urmează să mai fie organizate nişte focusgrupuri regionale, dar nu există încă informaţii clare despre acestea.
>>>începutul articolului>>>

 

F B: Dar ei trebuie să predea ceva pînă pe 15 mai...

R P: Întîrzierea vine şi din faptul că licitaţia de atribuire a contractului pentru identificarea nevoilor de dezvoltare a fost contestată în 2012, iar contractul, care ar fi trebuit semnat undeva în luna mai anul trecut, a fost semnat în decembrie. Toate organizaţiile din consorțiul cîștigător ar trebui interogate cu privire la ceea ce urmează şi ce au în vedere cu această analiză. Nu văd prea mult interes însă pentru aceasta nici din partea societăţii civile, nici a presei.
>>>începutul articolului>>>

 

F B: În relaţie cu domeniul cultural, mai există şi consultări publice în procesul de concepere a instrumentelor de absorţie a fondurilor europene?

R P: Agențiile pentru Dezvoltare Regională (ADR) organizează şi ele consultări pentru Planurile de dezvoltare regională 2014 - 2020. Fiecare din acestea are, într-un fel sau altul, interese legate de cultură, în primul rînd de patrimoniul construit şi cel natural. În unele cazuri, cum este cel al ADR Nord-Vest, s-a dezvoltat un interes şi o competenţă strategică şi în zona industriilor creative. Este extraordinar! Din nefericire, toate aceste demersuri nu prea comunică între ele. La fel, atunci cînd lucram în grupul de lucru, am trimis ministerului o listă de grupuri de lucru de la alte ministere, cu care ar trebui să existe anumite relaţii (mediu, biodiversitate, dezvoltare economică în mediul rural, educaţie etc.) şi care doream să primească analiza la care lucrasem, eventual să contribuie, să discutăm. Înţeleg că au fost trimise, dar nu am primit nici un feedback. Au deschis măcar mail-ul? Le-au citit sau le-au arhivat direct? Au preluat ceva din ele? Nu ştim nimic. Eu cred că nu.
>>>începutul articolului>>>

 

Regionalizarea și accesul la fondurile europene 

F B: Ce credeți despre procesul de transferare de la nivel național la cel regional a unor atribuţii în domeniul culturii? Vă întreb în sensul experienței de pînă acum, fondurile europene au fost absorbite la nivel regional.

R P: Fondurile pentru Programele Operaționale Sectoriale nu au fost date regional, deşi Organismele Intermediare au fost uneori organizate regional. Chiar şi pentru Programul Operaţional Regional, ADR-urile nu au putut să prioritizeze proiectele în funcţie de nevoile regiunii, evaluarea de conţinut nu s-a realizat la nivelul lor. Procedura de pînă acum a fost doar pe hîrtie regionalizată, prea puţină independenţă şi responsabilitate au fost cu adevărat acordate structurilor regionale.

Rămîne de văzut care este propunerea concretă de regionalizare. Actualele Direcții Județene de Cultură au puțin personal și din acesta foarte puțin este specializat la timpul prezent, adică a beneficiat de cursuri de formare continuă. La nivelul ministerelor Dezvoltării și Culturii există oameni care s-au mai confruntat cu unele probleme, sînt mai la zi cu starea culturii şi a patrimoniului dupa 2000. Aş spune că orice decizie trebuie luată pe bază evaluării capacităţii administrative şi de competenţe de a rezolva problemele la nivel regional cu rezultate mai bune sau măcar similare cu cele care derivă din organizarea centralizată. Dacă nu există, aceste competenţe trebuie mai întîi cultivate, şi apoi treptat oferită şi puterea decizională sporită. Pe de altă parte, ADR-urile au căpătat foarte multă experiență în actualul cadru financiar de gestionare al fondurilor europene. Dată fiind oportunitatea procesului de regionalizare, unii specialiști și o parte a societăţii civile cred că ar fi potrivit ca acestea să devină autorități de management, cel puțin pentru fondurile pentru dezvoltare regională, dacă nu și pentru cele ale altor programe regionale. ADR-urile, alături de puterea crescută, ar putea să își asume și responsabilitatea aplicării planurilor de dezvoltare regională, dacă ar avea puteri sporite. În actualul cadru am avut planuri pentru fiecare regiune, dar în nici un document nu s-a spus cine este responsabil de implementare, deci nici de rezultate. Pînă acum, rolul ADR-urilor a fost strict în sensul implementării Programului Regional Operațional, ceea ce este foarte limitativ, spre exemplu, nu există o situație a absorției tuturor fondurilor europene, și din celelalte programe, la nivel regional.
>>>începutul articolului>>>

 

F B: Ce se va întîmpla după 15 mai, moment în care, precum ne-ați spus, toate ministerele trebuie să facă propuneri Ministerului Fondurilor Europene?

R P: Ministerul Fondurilor Europene va coagula ceea ce primește într-o primă formă a Acordului de Parteneriat, pe care urmează apoi să îl negocieze cu Comisia Europeană. De acolo se poate merge mai departe la elaborarea programelor operaționale sau ni se poate spune că propunerea nu este satisfăcătoare. Calendarul s-a schimbat de atîtea ori din martie anul trecut, încît nu pot să aproximez niște termene.
>>>începutul articolului>>>

 


Interviu realizat în mai 2013 și publicat parțial în nr. 14/2013 al Observatorului Urban București. 

 

Scrie un comentariu

If you have trouble reading the code, click on the code itself to generate a new random code.
 


Momentul trimiterii unui comentariu nu coincide cu cel al publicării acestuia.
Comentariile vor fi moderate.