08-05-2015 | analiză | Marina Echeriu  

Pentru strada Mântuleasa

ilustrare PUZ Mântuleasa 7-9, imagine prezentată de SC KXL în cadrul dezbaterii publice 

Marți, 5 mai, Primăria Municipiului București a organizat o dezbatere privind proiectul Planului Urbanistic Zonal Str. Mântuleasa, nr. 7-9, Sector 3. Redăm mai jos un material primit la redacție pe acest subiect. 

Ieri am fost la ședința de la primărie referitoare la PUZ Mântuleasa 7-9. Nu mă așteptam la nimic bun, nici n-a ieșit ceva bun. Dar... după ce m-am enervat cât să-mi crească tensiunea, după ce am auzit că nimeni nu are vreo putere să schimbe ceva pentru că, nu-i așa, „legea e proastă", după ce l-am pus la punct pe colegul S.C. pentru lipsa de respect față de un fost profesor, după ce am ascultat inepțiile unor tinere arhitecte foarte sigure de ele și mai ales foarte sigure pe niște fraze învățate pe dinafară, după ce am răspuns acestor duduițe și unei doamne ce reprezenta potențialul investitor mă întreb: 

Chiar așa să fie?

Legalitate/Moralitate
Lăsăm ce a mai rămas din București pe mâna unor rechini imobiliari. Nu se mai găsește nimeni să ridice vocea să zică: chiar dacă investitorul a cumpărat legal terenul fostei școli Mântuleasa, vânzarea sa, de către oricine l-a vândut, nu a fost corectă. Despre aspectul moral nici nu amintesc: se dărâmă o școală construită la sfârșit de secol al XIX-lea pe un teren ce ar trebui să aparțină de drept ministerului învățământului și asta fără a avea toate avizele, se așteaptă câțiva ani și se vinde terenul unui investitor străin căruia nu-i pasă nici de tradiție, nici de ambient, ci numai de profit. Acesta încearcă să construiască mai întâi parter și 17 (șaptesprezece) etaje, nu reușește, în mare parte în urma unei petiții pe care am inițiat-o, revine după 2 ani cu un P+10, eșuează din nou și revine din nou cu un P+5 de înălțimea unui P+7 într-o zonă unde prin lege nu se poate costrui mai mult de 13 m la cornișă (cca. P+3). Reprezentanta acestuia subliniază că toate acțiunile acestei firme sunt perfect legale. Despre moralitate nu vorbește nimeni.

P.S.: Școala 71, fostă Mântuleasa, funcționează azi într-o construcție improprie, atât că funcțiune, cât și că iluminare pe partea veche a Căii Moșilor, fără curte de recreație și cu tramvaiele trecându-i chiar prin față.

Funcțiune
Evident cu terenul trebuie să se întâmple ceva. În momentul de față este un teren viran plin de gunoaie și flora spontană. Dar... chiar trebuie să se construiască în mijlocul unei zone protejate un ansamblu hibrid, atât ca funcțiune, cât și ca imagine? Ce ar avea funcțiunile propuse (cu excepția locuirii) comun cu zona? Răspunsul este clar: nimic. Zona nu are nevoie nici de comerț de lux, nici de birouri, nici de restaurante/cârciumi. Are în schimb o nevoie acută de o școală și o grădiniță, eventual de o bibliotecă de cartier de un loc de întâlnire (o sală de sport polivalenta a unei școli primare ar fi perfectă pentru aceasta funcțiune).

Istoric, structura socială, grupe de interes
Andreea Răsuceanu povestește în cartea ei „Cele două Mantulese" istoricul străzii și devenirea ei. Nu am să reiau. Cine este interesat o poate oricând citi.
Aș menționa doar cele câteva case pe care dna arh. Raluca Zaharia le consideră de interes minor și dintre care unele nu sunt cuprinse în lista monumentelor.
Vis-à-vis de fosta școală Mântuleasa un bloc anii '30 - '40, P+4, atribuit fraților Niga. Alături de el o încântătoare vilă interbelică în stil românesc în care își are sediul Asociația foștilor deținuți politici din România. Mergând către bulevardul Carol, pe aceasi parte, o vilă de sfârșit de secol al XIX-lea, început de secol al XX-lea, în care se găsește un trust de construcții. Alături, două bloculete de anii '20 - '30 cu frumoase elemente Art Deco. La colțul străzii Romulus, casa Georgescu monument, decrepit, dar monument de o extraordinară frumusețe. Urmează casa parohială și biserica Mântuleasa, vis-à-vis de biserică se află Casa Hoffmann (monument), piațeta, un bloc construit după cutremurul din '77 pe amplasamentul altui bloc interbelic care nu rezistase bine. Apoi avem trei case de secol al XIX-lea, casele Capră (dintre care una construită de Octav Doicescu), Aleea Mântuleasa - un exemplu de lotizare și construcție interbelică, Casa Bacalbașa - monument exemplu de locuire și restaurare în spirit, câteva case de raport din anii '20 - '30 cu elemente de decor interesante... și am ajuns la bulevard. Vis-à-vis cele câteva case ale creditului imobiliar construite înainte de Primul Război Mondial sunt monumente după ele până la Casa Hoffman construcții de sec. al XIX-lea.

Îmi permit aici o remarcă personală: unde Dumnezeu o fi promovat dna arh. Raluca Zaharia autoare a studiului istoric al zonei care nu este în stare să găsească valoare de arhitectură sau ambientala acestui conglomerat? Este adevărat că o restaurare atentă și mai ales în spirit ar fi de dorit. Ea se va face cu certitudine într-o perioadă mai fastă în măsura în care ambianța străzii nu va fii violată de construcții străine de spiritul său.
Zona aceasta, așa zis protejată, este o zonă profund burgheză, așa cum se înțelegea această noțiune înainte de nefericitul episod comunist. Asta înseamnă: oameni așezați, muncitori, cu stare peste medie, orășeni (burghez vine de la Burg, deci oameni ai cetății, cei ce știu și vor în mod deliberat să respecte regulile impuse de viață în cetate). Nimic nu este mai străin mentalității acestora decât amestecul de funcțiuni, gălăgia comerțului în zona de locuit, dezordinea impusă. Evident structura s-a schimbat în decursul timpului (vechii profesori de la scoala de arhitectură Smărăndescu, Stadecker, Stan, Lungu, Ghenciulescu au dispărut, la fel artiștii plastici din zonă Rodica Maniu, frații Alexandru și Adina Paula Moscu, la fel literații: Vulcănescu, Celan, Preda) au fost înlocuiți cu alții: medici, avocați, arhitecți, economiști. Profesiunile liberale au tendința să caute tradiția și liniștea (burghezie cum spuneam). Nici o mirarea că singurul mare expert de artă al momentului dl. Șușară s-a așezat pe str. Pictor Luchian care acum mai puțin de 100 de ani făcea încă parte din strada Mântuleasa.

Circulație
De pe acum strada suferă de traficul excesiv și lipsa posibilităților de parcare. A devenit un canal de circulație. Nouă Cale a Moșilor (blocurile construite sub Ceaușescu de la Obor spre centru) deversează în axă est-vest (bulevardele Pache, Carol, Elisabeta), iar, către sud, în Mântuleasa. Aceasta avea în vremuri mai bune 2 benzi și două sensuri. Acum are un sens, o bandă și un sfert și parcare sălbatică pe amândouă laturile incluzând trotuarele. De două ori pe zi strada se blochează datorită fluxului de mașini. În ipoteza că s-ar mai adăuga cele 104 mașini cu locuri de parcare și cele cca. 400 de mașini fără locuri de parcare care ar urma să locuiască/lucreze/viziteze în și la ansamblul polifuncțional propus la numerele 7-9 ale străzii, ne întrebam cam care ar mai fi posibilitățile de circulație. Nici nu amintesc poluarea aerului... (ah, castanii și teii de pe Mântuleasa!)

Arhitectură / Urbanism
Și iată că ajungem la sfânta-sfintelor: da, este vorba despre ea, Arhitectura. Nu știe nimeni cum o să arate pe dinăuntru ansamblul polifuncțional, dar am fost blagosloviți cu câteva poze ale exteriorului și, după ce dna urb. Anamaria Mohan ne-a atenționat că proiectul se poate înțelege mai bine din partea scrisă decât din cea desenată, chiar mi-am făcut o idee.
Un conglomerat masiv, de forma trapezoidala în plan, cumva pe locul fostei școli (care era dreptunghiulară, nu trapezoidala) și care are înălțimea blocului care se învecinează cu terenul (deși în desfășurare pare mai înalt cu vreo 3 niveluri, nu vă speriați, dna urbanist a adus desenele de la fosta încercare, aia care a fost respinsă. Dar cum spuneam, citiți textul și o să pricepeți și arhitectura). Altfel, diseminate pe teren alte corpuri de clădiri de înălțimi diferite în funcție de căsuțele cu care se învecinează. De la bloculețul de care vorbeam, dna urbanist a tras o linie (oablă ar spune Caragiale) și pe această linie a plasat fațada către strada a corpului masiv-trapezoidal. Cele 2 clădiri nu sunt lipite, sunt pe aceeași linie... un nou principiu de compoziție a luat naștere și noi avem privilegiul să-l cunoaștem primii... Ochiul privitorului de pe stradă, din depărtare, din casele vecine - ce contează? (Pentru colegii arhitecți și urbaniști, mă duc chiar acum să arunc la gunoi cartea lui Camillo Sitte, un depășit.) Îi sfătuiesc pe locuitorii blocului de vis-à-vis să se obișnuiască să facă plimbări lungi la soare: dacă se construiește mastodontul n-au să mai vadă lumina în locuințe. Către stradă și, în general, se încercă să se ocupe fiecare centimetruț liber, se merge cu construcția până în buza trotoarului (1,5 m lățime), 3-4 copăcei alibi (prevăzuți de lege) și gata-i ansamblul polifuncțional.

Dar nu, mai este ceva, propunerea are și fațade! Dna urbanist ne-a prevenit: fațadele sunt exclusiv din materiale naturale, piatră, ciment și sticlă pentru că, și cu părere de rău trebuie să vă spun, fațadele cortina nu sunt acceptate în această zonă protejată. Mie fațadele propuse mi-au sugerat următorul tablou: unui copilaș (care poate a învățat la școala Mântuleasa) i-a arătat cineva o reproducere după Mondrian. Când să se apuce copilul să deseneze ceva asemănător, își dă seama că nu are decât hârtie de caiet de matematică cu pătratele, un creion negru, unul maro și unul potocaliu... și iese ce a ieșit.
Evident pătrățelele negru/maro/portocaliu nu au mare legătură nici cu zona, nici cu fațadele înconjurătoare. De ce ar avea?

Nu am concluzii
M-am născut pe strada Mântuleasa acum mulți ani, am părăsit-o independent de voința mea și am visat-o ani mulți așa cum am visat și alte locuri de vis ale Bucureștilor, nesperând că mă voi putea întoarce în țară, în oraș, pe stradă sau în casa în care m-am născut. Și totuși m-am întors. În tot acest timp am construit case în alte orașe și alte țări și am încercat să explic celor pentru care construiam de ce locuirea așa cum o trăisem în Mântuleasa era plăcută, sănătoasă și de bun simț. De multe ori am reușit.
Mântuleasa nu este nici vrăjită, nici altfel, nici doar literatură. Este o stradă cu o ambianță și un fler și este mai ales un martor a ceea ce a fost și încă mai este orașul.
Nu sunt pentru imobilism, dar sunt pentru bun simț și moralitate. Dacă legea nu mai este în stare să mai apere cetatea și pe locuitorii ei, cetatea va dispărea și merită să dispară.

Arh. Marina Echeriu
6 mai 2015

O demonstrație ca totul se poate face și altfel, construind jos (P+3-4) și respectând indicatorii, ar ramane cca. 1.000mp de grădină.

A. Din Regulamentul Local de Urbanism făcut de firma de arhitectură:

  • POT maxim admis =65%
  • CUT maxim admis =2,4
  • Teren= 2.714mp
din POT => 2.714 x 0,65 = 1.764,1mp construit la sol
din CUT => 2.714 x 2,4= 6.513,6mp, suprafața construită totală
=> înaltime medie = 6.513,6/1.764,1 = 3,7 niveluri, 3,7 * 3m/etaj = 11,1m

B. Dacă folosim:
  • POT= 50% (sub 65% și în limite legale) => 1.357mp construit la sol
  • CUT=2 (fără derogare) => 5.428mp, aria construită desfășurată 
=> înaltime medie = 5.428 / 1.357 = 4 niveluri, 4 x 3m= 12m inaltime.

Condiția este tratarea volumetrică „linistita", conform legilor estetice si urbanistice ale zonei...

Arh. Franz Echeriu  

 

Pe același subiect:
PMB organizează o dezbatere pe marginea PUZ Str. Mântuleasa, nr. 7-9, Sector 3 | 28-04-2015 | dezbatere | Florin Bălteanu
Ce pui pe locul unde a fost școala lui Eliade? Consultare publică PMB | 13-04-2015 | știre | Florin Bălteanu 

 

 

Scrie un comentariu

If you have trouble reading the code, click on the code itself to generate a new random code.
 

 
Momentul trimiterii unui comentariu nu coincide cu cel al publicării acestuia.
Comentariile vor fi moderate.